Sfântul altar după restaurare
Arhiereul cel Mare (icoană pe lemn sec. XIX)
Învierea Mântuitorului Iisus Hristos
Pogorârea Sfântului Duh
Icoana Mîntuitorului și Maicii Domnului
sec. XIX
Cele două candelabre au fost turnate în bronz de către d-l Prof. Univ. Dr. Bogdan Hojbotă
Premiul Artelor de Foc 2002, Uniunea Artiștilor Plastici
Catapeteasma executată de sculptorul Dumitru Gârea (Bacău)
Registrul icoanelor prăznicare și registrul Sfinților Apostoli -icoane jumătatea sec. XIX păstrate din iconostasul vechi. Icoanele împărătești (Mântuitorul, Maica Domnului, Sf. Nicolae, Sf.muceniță Anastasia Romana, registrul Sfiților Prooroci, icoanele din axul central, Deisis, Buna Vestire - ușile împărătești - pictate din nou, în atelierul d-lui pictor Prof. Constantin Cătălin Băluț
Stranele executate din lemn din stejar, sculptate într-un autentic stil brâncovenesc de către sculptorul D. Gârea
Turlele au fost demolate până la baza pătrată și au fost refăcute pe structură ușoară din lemn de către SC Paul Construct (Paul Bănică), arhitect Constanța Carp; pictate din nou de d-l Prof. Romeo Andronic împreună cu Elena, Ana Maria, Nicolae, Andrei, Lorena, Mirabela, Nicoleta, Marian și Sabin.
Interior 2005, înainte de restaurare. Igrasia a deteriorat pictura și tencuielile chiar și până la 3 m înălțime.
Pereții au fost afumați, deteriorați, acoperiți de impurități, încât cu greu se mai puteau întrezări chipurile sfinților
Fereastra de sus a fost închisă cu cărămidă, deasemenea fereastra din stânga registrul de jos a fost închisă la restaurarea de după cutremurul din anul 1802. Tot atunci a fost închis și pridvorul pentru a da stabilitate bisericii, întrucât și cele două coloane din interior fuseseră distruse de cutremur. Ferestrele au fost redeschise, iar coloanele refăcute (vezi fotografiile).
Pantocratorul fusese distrus de umezeală, iar tencuiala se desprindea existând riscul de a pica peste credincioși. A fost luată măsura montării unor plase care să preia tencuiala desprinsă din turla centrală.
Fisurile se instalaseră în mod vizibil, unele în formă de X, ceea ce arăta existanța pericolului real de prăbușire a bisericii.
Plase fuseseră montate și în pridvorul închis al bisericii, unde de asemenea exista pericolul dislocării de tecuială și chiar de cărămizi. In crăpăturile existente, pe alocuri, se putea introduce mâna fără probleme.
Cea de a două turlă era și ea șubrezită de vreme și intemperii. În aceată turlă în centru era pictată Încoronarea Macii Domnului. Pictura și tencuielile dispăruseră. Turlele originale de la 1734 căzuseră din cauza multiplelor cutrmure care au zguduit Bucureștiul de -a lungul timpului. Turlele din imagine au fost demolate până la baza pătrată și refăcute pe structură ușoară din lemn, în conformitate cu stilul bâncovenesc. Turla a doua a devenit turn clopotniță cum a fost odinioară.
Starea de degradare avansată a bisericii și a coperișului este evidentă aici.
Biserica Sfîntul Nicolae Udricani, monument istoric din sec. XVIII (1735) după restaurare. Proiectul de consolidare și restaurare a fost executat de D-na Constanța Carp între iunie 2005 - iunie 2006. Lucrările au început în august 2006 fiind executate de SC Paul Costruct.
Imaginea bisericii așa cum am găsit-o în 20 martie 2005, când mi-a fost încredințată de patriarhul TEOCTIST, la solicitarea noastră, pentru a o consolida și restaura, dar și pentru recuperarea așezămintelor Udricani, care pot fi zărite în fundal.
Catapeteasma veche executată, sau poate adusă de la altă biserică, după incendiul cel mare din București, martie 1847. Considerăm, mai degrabă, că această catapeteasmă a fost adusă de la altă biserică de episcopul Timotheos Troados (ctitorul de după marele incendiu), deoarece catapeteasma fiind ceva mai mare decât deschiderea din fața altarului, cei ce au montat-o au tăiat din pereții bisericii, șubrezind astfel rezistența acesteia.
