Atelier creație, pictură/gravură

Atelier de creație la Parohia Udricani. Începând cu anul 2009 Parohia Udricani a organizat în vacanțe ateliere de creație pentru copiii din  parohie. Un merit deosebit îl au profesorii Teodora Coltofean, Oana și Iuri Isar de la Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza.

Doamna profesoară Teodora Coltofean mereu îndrăgostită de copii și de profesiune. Cu pasiune și dăruire de-o viață alături de școală și de Biserică.
Copiii și noi vă multumim pentru toate.

Copiii și tinerii noștri dornici de a exersa și progresa în cunoașterea tehnicilor artei.

Iulia, un talent în devenire.

Delia-Maria pictând corabia speranței inspirată de biruința Sfintei Cruci.

Parohia pune la dispozitie copiilor cateva modeste mijloace dedicate sportului și mișcării pentru gimnastica trupului dar și a minții (minitenis, tenis de masă, șah etc).

Profesorii Oana și Iuri Isar, permanent disponibili pentru îndrumare și sprijin în formarea viitoarelor talente. Cu dragoste și pasiune ei pun suflet în ceea ce fac - le mulțumim și pe calea aceasta.

 E suficient să-i privești cât de serioși pot fi când sunt în acțiune, pentru a-i iubi și ajuta să crească frumos și drept în viață, totdeauna însă în pridvorul Bisericii, ca să fie ocrotiți de îngeri și sfinți, cum dealtfel au crescut atâtea generații. Aici în acest pridvor au învațat carte de la dascăli precum Chiosea: Boierii Văcărești, Logofătul Greceanu, Paris Mumuleanu, Marin Serghescu, Petre Nănescu, Anton Pann ori Petre Ispirescu. Ce păcat să mai existe oameni în țara noastră care să nu cunoască toate acestea și să se împotrivească predării religiei în școală. Dar ei sunt străini de neam, de Biserica străbună și de cunoașterea istoriei. 

Tehnica gravurii presupune har, îndemânare, răbdare și disponibilitate.

Prof. Iuri Isar un specialist în tehnica gravurii.

Copii mici, speranțe mari.

Înger îngerașul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu, eu sunt mic tu fa-mă mare...

Mare este puterea  crucii Tale Doamne, că s-a înfipt în loc și lucrează în lume.

Cu brațele ei crucea susține lumea-n armonie cu Dumnezeu pe verticală și-n iubirea Preasfintei Treimi pe orizontală.  

Elisabeta, Ana și Rebeca preocupate de așezarea culorilor în matricea formelor.

Uneori crucea nu mai pare grea, ci doar colorată. Moartea-i sămânță, pusă-n pământ, răsare-o floare.

Detalii altar

Galerie foto biserica Udricani 2005-2011

Sfântul altar după restaurare

Arhiereul cel Mare (icoană pe lemn sec. XIX)

Învierea Mântuitorului Iisus Hristos

Pogorârea Sfântului Duh

Icoana Mîntuitorului și Maicii Domnului

sec. XIX

Cele două candelabre au fost turnate în bronz de către d-l Prof. Univ. Dr. Bogdan Hojbotă

Premiul Artelor de Foc 2002, Uniunea Artiștilor Plastici 

Catapeteasma executată de sculptorul Dumitru Gârea (Bacău)

Registrul icoanelor prăznicare și registrul Sfinților Apostoli -icoane jumătatea sec. XIX păstrate din iconostasul vechi. Icoanele împărătești (Mântuitorul, Maica Domnului, Sf. Nicolae, Sf.muceniță Anastasia Romana, registrul Sfiților Prooroci, icoanele din axul central, Deisis, Buna Vestire - ușile împărătești - pictate din nou, în atelierul d-lui pictor Prof. Constantin Cătălin Băluț 

Stranele executate din lemn din stejar, sculptate într-un autentic stil brâncovenesc de către sculptorul D. Gârea 

Turlele au fost demolate până la baza pătrată și au fost refăcute pe structură ușoară din lemn de către SC Paul Construct (Paul Bănică), arhitect Constanța Carp; pictate din nou de d-l Prof. Romeo Andronic împreună cu Elena, Ana Maria, Nicolae, Andrei, Lorena, Mirabela, Nicoleta, Marian și Sabin.

Interior 2005, înainte de restaurare. Igrasia a deteriorat pictura și tencuielile chiar și până la 3 m înălțime.

Pereții au fost afumați, deteriorați, acoperiți de impurități, încât cu greu se mai puteau întrezări chipurile sfinților

Fereastra de sus a fost închisă cu cărămidă, deasemenea fereastra din stânga registrul de jos a fost închisă la restaurarea de după cutremurul din anul 1802. Tot atunci a fost închis și pridvorul pentru a da stabilitate bisericii, întrucât și cele două coloane din interior fuseseră distruse de cutremur. Ferestrele au fost redeschise, iar coloanele refăcute (vezi fotografiile).

Pantocratorul fusese distrus de umezeală, iar tencuiala se desprindea existând riscul de a pica peste credincioși. A fost luată măsura montării unor plase care să preia tencuiala desprinsă din turla centrală.

Fisurile se instalaseră în mod vizibil, unele în formă de X, ceea ce arăta existanța pericolului real de prăbușire a bisericii.

Plase fuseseră montate și în pridvorul închis al bisericii, unde de asemenea exista pericolul dislocării de tecuială și chiar de cărămizi. In crăpăturile existente, pe alocuri, se putea introduce mâna fără probleme.

Cea de a două turlă era și ea șubrezită de vreme și intemperii. În aceată turlă în centru era pictată Încoronarea Macii Domnului. Pictura și tencuielile dispăruseră. Turlele originale de la 1734 căzuseră din cauza multiplelor cutrmure care au zguduit Bucureștiul de -a lungul timpului. Turlele din imagine au fost demolate până la baza pătrată și refăcute pe structură ușoară din lemn, în conformitate cu stilul bâncovenesc. Turla a doua a devenit turn clopotniță cum a fost odinioară.

Starea de degradare avansată a bisericii și a coperișului este evidentă aici.

Biserica Sfîntul Nicolae Udricani, monument istoric din sec. XVIII (1735) după restaurare. Proiectul de consolidare și restaurare a fost executat de D-na Constanța Carp între iunie 2005 - iunie 2006. Lucrările au început în august 2006 fiind executate de SC Paul Costruct. 

Imaginea bisericii așa cum am găsit-o în 20 martie 2005, când mi-a fost încredințată de patriarhul TEOCTIST, la solicitarea noastră, pentru a o consolida și restaura, dar și pentru recuperarea așezămintelor Udricani, care pot fi zărite în fundal. 

Catapeteasma veche executată, sau poate adusă de la altă biserică, după incendiul cel mare din București, martie 1847. Considerăm, mai degrabă, că această catapeteasmă a fost adusă de la altă biserică de episcopul Timotheos Troados (ctitorul de după marele incendiu), deoarece catapeteasma fiind ceva mai mare decât deschiderea din fața altarului, cei ce au montat-o au tăiat din pereții bisericii, șubrezind astfel rezistența acesteia.